Întâlnesc persoane care se plâng de faptul că viața nu le-a dat un ‘ceva’. Acest ‘ceva’, identificat ca principala sursă a nefericirii, este transformat in laitmotivul tuturor tristeților din firul vietii lor.
În general, acești oameni consideră că dacă ar fi avut ‘ceva-ul’ acela, povestea lor ar fi fost alta. Unii au dreptate, alții… mai puțin. Hai să vedem de ce.
Copilul care îi arată pe toți cu degetul sau maturul imatur care nu își asumă forța unei decizii
Astăzi vorbim despre cei care se agață cu disperare să dea vina pe alții pentru tot ce nu le-a ieșit in viață: <ai mei au fost săraci>, <șeful nu m-a avansat pentru că are ceva cu mine>, <toți bărbații sunt la fel>, < femeile sunt așa sau pe partea cealaltă>.
Păi, la așa optică, nici nu trebuie să ne mai întrebăm de ce unii își fac viața de doi lei… Și nu vorbim despre cei din junglă, ci despre ăia cu care cumperi o pungă.
Toată lumea e de vină că le e rău, că vecina are noroc, că prietenul are mașina roșie nouă și colegii de muncă au salariu mai mare decât al lor. Toți sunt de vină. Mai puțin ei. Asta nu denotă vreo dorință de schimbare în direcția unui ‘mai bine’ personal.
Te-ai întrebat vreodată de ce unii au succes? Răspunsul e simplu: CARACTERUL. Cam aici se face jocul atunci când se împart cărțile destinului.
Cu alte cuvinte, ceea ce ești în interiorul tău, se vede în exterior și de asta nu poți să fugi. Suntem suma tuturor alegerilor noastre.
Explicația unei scuze-acuze
Păi și atunci, dacă suntem arhitecții propriei realități, de ce căutăm să dăm vina pe cei din jur?
Există o explicație pentru această gândire de tip ‘altul e de vină’. Creierul este făcut să se autoprotejeze de durere. Inclusiv de cea creată de dezamăgire. Câteodată e mai ușor sa găsim un vinovat în afară. E mai ușor de suportat eșecul. DAR… Cine are în ADN nevoia de a da vina pe altul își pune, de bunăvoie, viața la cheremul sorții sau a altora.
Controlul propriei vieți
Așteptări nerealiste despre cum fericirea ta stă în buzunarul/inima/pixul altcuiva., nu fac decât să te ajute să speri greșit în faptul că cineva o să apară să te facă să razi, sa ai bani mai mulți, sa fii mai iubit, mai frumos, mai de succes. Nimic mai înșelător.
Soluția
Trebuie să conștientizăm faptul că noi și doar noi suntem arhitecții propriei vieți. Acționează, nu mai aștepta.
Metoda
Da, sunt și lucruri pe care nu le poți controla, oameni care se prezintă în haina bunătății pentru ca mai apoi să își arate chipul hâd, dar până și ei, la finalul zilei, sunt o alegere de care te poți lipsi. Apasă butonul de OFF și trece-i la ”și alții”.
Fă alegeri!
Adică? Adică e simplu: nu îți place, schimbă. Oamenii, prietenii, locul de muncă, nivelul de școlarizare. Orice alegi trebuie să-ți aducă un plus de valoare, altfel e doar timp pierdut.
Dacă stai ca un simplu telespectator la propria viață, atunci nu te plânge de ea. În caz contrar, măcar asumă-ți că nu vrei să schimbi ceva. Cu asta scapi de durerea deziluziilor.
Rupe cercul vicios al neputinței, eliberează-ți mintea!
E un lucru mare să știi cine ești și să accepți să duci tot ce ai primit cu demnitate. Este important mai ales față de tine, nu de lume. Lumii oricum nu ii pasă. Nici de ce te doare, nici de ce te bucură. Sunt doar oameni curioși să mai afle ceva ca să povestească altcuiva și să se simtă mai bine prin tine. Cum? Păi dacă tu ești rău, ei sunt mai bine decât tine și cam aia e. N-are musai logică, dar le distrage atenția de la nefericirea lor.
Libertatea de a fi tu
Cu ocazia asta o să-ți zic să nu mai trăiești cenzurat pentru că zice cutare sau cutărescu ceva. A, bine, nu zic nici să te duci în extreme și să fii un mic exhibiționist în a-ți pune viața pe tapetul public, da’ și dacă o faci măcar să fii fericit cu asta.
Tu ești fericirea ta!
Că tot a venit vorba de fericire… O cană de cafea, de ceai, o melodie, o bucată de ciocolată, îmbrățisarea celor dragi, un somn bun, o carte, un compliment dăruit, nu musai primit, toate astea fac parte fin fericire. Renunță la ideea unei fericiri ‘mari’, mereu viitoare, care nu va veni niciodată.
Astăzi e o zi buna sa fii fericit!
