Întâlnesc persoane care se plâng de faptul că viața nu le-a dat un ‘ceva’. Acest ‘ceva’, identificat ca principala sursă a nefericirii, este transformat in laitmotivul tuturor tristeților din firul vietii lor.
În general, acești oameni consideră că dacă ar fi avut ‘ceva-ul’ acela, povestea lor ar fi fost alta. Unii au dreptate, alții… mai puțin. Hai să vedem de ce.
Copilul care îi arată pe toți cu degetul sau maturul imatur care nu își asumă forța unei decizii
Astăzi vorbim despre cei care se agață cu disperare să dea vina pe alții pentru tot ce nu le-a ieșit in viață: <ai mei au fost săraci>, <șeful nu m-a avansat pentru că are ceva cu mine>, <toți bărbații sunt la fel>, < femeile sunt așa sau pe partea cealaltă>. Păi, la așa optică, cum să nu le dai dreptate, când își fac singuri viața de doi lei. Nu din junglă, din aceea cu care cumperi o pungă.
Toată lumea e de vină că le e rău, că vecina are noroc, că prietenul are mașina roșie nouă și colegii de muncă au salariu mai mare decât al lor. Toți sunt de vină. Mai puțin ei. Asta nu denotă vreo dorință de schimbare în direcția unui ‘mai bine’ personal.
Te-ai întrebat vreodată de ce unii au succes? Răspunsul e simplu: CARACTERUL. Cam aici se face jocul atunci când se împart cărțile destinului.
Explicația unei scuze-acuze
Există o explicație pentru această gândire de tip ‘altul e de vină’. Creierul este făcut să se autoprotejeze de durere. Inclusiv de cea creată de dezamăgire. Câteodată e mai ușor sa găsim un vinovat în afară. E mai ușor de suportat eșecul. DAR… Cine are în ADN nevoia de a da vina pe altul își pune, de bunăvoie, viața la cheremul sorții sau a altora.
Controlul propriei vieți
Așteptări nerealiste despre cum fericirea ta stă în buzunarul/inima/pixul altcuiva., nu fac decât să te ajute să speri greșit în faptul că cineva o să apară să te facă să razi, sa ai bani mai mulți, sa fii mai iubit, mai frumos, mai de succes. Nimic mai înșelător.
Soluția
Trebuie să conștientizăm faptul că noi și doar noi suntem arhitecții propriei vieți. Acționează, nu mai aștepta! Abia după ce ai făcut tot ceea ce ține de tine pentru a fi bine, abia atunci poți să fii supărat pe viață!
Metoda
Da, sunt și lucruri pe care nu le poți controla, anticipa, oameni care se prezintă in haine de bunătate ca mai apoi să își arate chipul hâd, dar ei, la final, sunt o alegere. După ce își dau arama pe față te poți lipsi de ei. Cum? Uite așa: nu mai comunici cu ei și gata.
Fă alegeri!
Adică? Adică e simplu: nu îți place, schimbă! Oamenii, prietenii, locul de muncă, nivelul de școlarizare, doar fă ceva să-ți aducă un plus valoare. Ce e aceea ‘plus valoare’? Chestia aia care te va face să fii mai liniștit, mai bucuros în sinea ta.
Dacă stai ca un simplu telespectator la propria viață, atunci nu te plânge de ea! Măcar asumă-ți și gata. Cu asta scapi de durerea deziluziilor.
Rupe cercul vicios al neputinței, eliberează-ți mintea!
Măcar știi cine ești și că accepți să duci ce ai primit cu demnitate. Față de tine, nu față de lume. Lumii oricum nu ii pasă. Nici de ce te doare, nici de ce te bucură. Sunt doar oameni curioși să mai afle ceva ca să povestească altcuiva și să se simtă mai bine prin tine. Cum? Păi dacă tu ești rău, ei sunt mai bine decât tine și cam aia e. N-are musai logică, dar le distrage atenția de la nefericirea lor.
Libertatea de a fi tu
Cu ocazia asta o să-ți zic să nu mai trăiești cenzurat pentru că zice cutare sau cutărescu ceva. A, bine, nu zic nici să te duci în extreme și să fii un mic exhibiționist în a-ți pune viața pe tapetul public, da’ și dacă o faci măcar să fii fericit cu asta.
Tu ești fericirea ta!
Că tot a venit vorba de fericire… O cană de cafea, de ceai, o melodie, o bucată de ciocolată, îmbrățisarea celor dragi, un somn bun, o carte, un compliment dăruit, nu musai primit, toate astea fac parte fin fericire. Renunță la ideea unei fericiri ‘mari’, mereu viitoare, care nu va veni niciodată.
Astăzi e o zi buna sa fii fericit!
