Presa mondenă sau persoanele publice nu ne mai sunt suficiente. Le știm viețile în detaliu, poveștile prinse în titluri-clișeu și întoarse pe toate părțile pentru audiență. E ok, dar oamenii care nu apar în ziare au mai multe povești mișto de spus. Poate că ar fi păcat să treacă nespuse. De aceea, astăzi, stăm de vorbă cu Oana, o tipă multifuncțională. Cu două locuri de muncă și tot atâtea operații prin care a ‘fentat’ moartea. Aaa, și care cântă să “îi treacă de supărare”! Curioși să urmăriți un episod în care viața bate filmul?
Andreea Trandafirescu: Două intervenții chirurgicale, ambele dificile. Cum s-a petrecut totul?
Oana Neagu: Pe repede înainte. Niciuna dintre afecțiuni nu a avut vreun simptom care să prevestească ceva. Prima operație, cea pe creier, a debutat cu un atac cerebral. Fulgerător. De acolo s-a pornit un bulgăre de investigații medicale pentru stabilirea diagnosticului. Totul a culminat cu o serie de strângeri de fonduri, altfel nu aș fi avut banii necesari pentru a mă putea opera.
Cea de a doua a fost o tumoră la stomac. Am descoperit-o întâmplător. Îmi făceam analize pentru o altă procedură medicală. În acest caz pot să spun că am avut genul acela de „noroc chior”!
Andreea Trandafirescu: Astfel de întâmplări îți arată cine sunt adevărații prieteni?
Oana Neagu: Da. Chiar, da! Se spune că este nevoie de „un sat întreg pentru a crește un copil”, așa este și cu prietenii. Sunt oameni cu care nu mai ai o legătură strânsă, dar care atunci când ai o problemă, sunt „prezenți la apel”. Apoi sunt cei pe cei pe care îi consideri foarte aproape de tine, dar asta e doar în capul tău. Realitatea e uneori dezamăgitoare și doare. Ar mai fi și o a treia categorie: oameni la care nu te-ai fi gândit vreodată că le-ar putea păsa de tine și care sună și înteabă „cum ești?”. Asta da surpriză! Mă rezum la a spune că prietenia adevărată înseamnă să fii acolo când este cu adevărat o problemă. Nu de alta, dar la petreceri și „timpuri bune” ne pricepem cu toții! (zâmbește)
Andreea Trandafirescu: Lumea se plânge prea mult, în loc să se bucure de lucrurile și oamenii pe care îi au în viața lor. De ce crezi asta?
Oana Neagu: Cumva, asta este o boală generală. Cu toții o facem până la un anumit punct. Îți amintești replica aceea celebră din copilărie: „Mănâncă tot din farfurie, sunt copii care nu au ce mânca și tu faci mofturi!”. Ei, așa e și aici. Niciodată nu vom fi pe deplin conștienți de ceea ce se întâmplă în jur, astfel încât să fim total recunoscători pentru binele pe care îl trăim. Este în natura umană să „vrei”, iar atunci când „ai”, să vrei mai mult, mai frumos, mai strălucitor… Asta ne îngroapă adânc orice urmă de educație a consumului cerebral și a bunului simț elementar!
Trăim vrăjiți de mirajul lucrurilor pentru că suntem învățați de mașinăria sistemului cum că asta este “viața bună”. Uităm însă faptul că fericirea stă în lucrurile mici. Nu înțelegem și apoi ne văităm. “Lucrurile mici” înseamnă modestie și liniște, nu sunt deloc “mici”, dar acestea nu au valoarea comercială necesară unora pentru a se făli! Suntem într-o competiție permanentă și nu vom fi niciodată mulțumiți sau sătui, dacă ne măsurăm doar prin prisma materialismului.
Andreea Trandafirescu: Tu ai alergat după himere? De ce cautam fericirea în viitor și nu în prezent?
Oana Neagu: Toți alergăm după fantasme. Orice ne face să ne simțim mai bine și asta nu înseamnă neapărat ceva bun. Nu știm să trăim prezentul și nu recunoaștem fericirea nici dacă ne-ar lovi în cap! Cel mai trist este atunci când căutăm fericirea în trecut. Rămânem blocați într-un loc al vieții noastre unde ne-a fost bine, și refuzăm cu tărie să mai ieșim de acolo. Mie mi s-a întâmplat asta și este greu să depășești momentul. Un “moment” ce poate dura chiar și ani! Îți trebuie curaj, că sa fii cu adevărat fericit!
Andreea Trandafirescu: Ce ai înțeles după tot ce ai trăit?
Oana Neagu: Mi s-a confirmat faptul că nimeni nu trăiește în locul tau, că suferința fizică sau psihică ne aparțin în totalitate. Vezi tu, singurul „tratament” general valabil este optimismul! Fără optimism și un simț al umorului dezvoltat riști să fii îngenunchiat. Orice prăpastie, oricât de adâncă ar fi are și fund! Odată ajuns acolo, singura opțiune este doar „în sus”!
Andreea Trandafirescu: Care sunt defectele cele mai întâlnite ale oamenilor?
Oana Neagu: Minciuna, ipocrizia, lipsa asumării și lipsa totală a „coloanei vertebrale”. Ar mai fi și altele, însă în „cartea” mea acestea sunt cele mai „rele”.
Andreea Trandafirescu: De ce mințim?
Oana Neagu: Ufff, grea întrebare. Cred că depinde de minciună. De cele mai multe ori o facem pentru a nu îi răni pe ceilalți. Asta cred că ar fi cea mai „ușoara” formă. Apoi, sunt acele minciuni născocite pentru a face rau. Aici cred că ține mai mult de patologie, drept pentru care nu sunt în masură să imi spun parerea. În definitiv, cred că minciunile sunt mecanisme de aparare, menite să ajute la evitarea anumitor situații.
Andreea Trandafirescu: De ce se merită să nu renunți la lupta pentru visuri?
Oana Neagu: Pentru că „visurile suntem noi”, pentru că momentul în care nu mai avem la ce visa, la ce spera, „ei” au câștigat! Care „ei” o să mă întrebi. Cei ce încercă cu toate puterile să ne transforme în niste roboței programați să nu ieșim din „cutiuța” delimitată de societate, să nu depășim careul desenat și, “Doamne ferește!”, să gândim pentru noi!
Andreea Trandafirescu: Când îți vine să renunți ce faci?
Oana Neagu: Îmi vine în minte acel citat mega utilizat: „Și când nu mai pot, mai pot puțin!”. A renunța este ușor și nu doar o singură dată am fost și eu în zona asta. Renunțarea este „the easy way out”. Oricine o poate face, însă deliciul vieții este atunci când reușești în pofida tuturor piedicilor!
Andreea Trandafirescu: De ce înșeală oamenii?
Oana Neagu: Este simplu, de frică! Frica de asumare. Este mult mai simplu să treci la ceva nou, simplu și fun, decât să rămâi acolo unde este „de lucru”. Relațiile sentimentale sunt mai greu de gestionat odată cu trecerea timpului… Atunci când dispare flacăra pasiunii, când artificiile pălesc, când se stinge lumina și rămân cei doi protagonisți… Fiecare relație este ca un mecanism, daca îl intreții, funcționează. Dacă nu, atunci se strică și începe să scârțâie. Ușor, ușor, aici intervine frica aceea de care vorbeam. Trebuie să îți asumi cu totul omul de lângă tine, altfel vă veți înșela unul pe celălalt, până într-un glorios final, când veți ajunge la înșelatul clasic, cu o terță persoană!
Andreea Trandafirescu: Ce este dezamagirea și dacă ar fi un animal, ce ai alege sa fie?
Oana Neagu: Este o mare durere sufletească. În viziunea meu, se conturează în forma unui șarpe, silențios și rece, cu o mușcătură mortală, precisă și calculată. Genul de pericol ce pândește mereu în întuneric…
Andreea Trandafirescu: Viața este presărată cu de toate! Dacă ar fi sa te întorci in timp ai schimba ceva?
Oana Neagu: Nu! Suntem suma emoțiilor și trăirilor noastre, suntem un amalgam de întâmplari, întâlniri și experiențe. Toate acestea ne definesc ca indivizi. Bucuriile, tristețile, iubirile, eșecurile, realizările, zâmbetele și lacrimile, toate fac parte din noi și din ceea ce suntem astăzi.
Andreea Trandafirescu: Bucuria ta e muzica, o poți numi tratament?
Oana Neagu: A fost, este și va fi, parte din mine! Este medicamentul meu. Atunci când sunt la evenimente, pe scenă, în fața oamenilor mă simt „acasă”. Uit de durere, de oboseală și de orice mă întristează. Acolo nu am voie să fiu tristă, oamenii se asteaptă să le „livrez” un eveniment reușit. Acest „medicament” funcționează de fiecare dată, indiferent de stare sau de probleme!
Andreea Trandafirescu: Cuvânt de încheiere…
Oana Neagu: Într-o lume în continuă schimbare, avem tendința de a face toate lucrurile „pe fugă”, fără să ne mai pese sau fără să luăm în calcul sentimentele celorlalți. Fără să ne amintim minimele „norme” ale bunului simț și de responsabilitatea pe care o avem față de noi: aceea de a deveni o variantă proprie mai bună! Suntem direct raspunzători de faptele noastre și de acțiunile noastre. Depinde de noi cum ne raportăm la valorile și principiile cu care am fost educați!
În toată vâltoarea asta numită viață, vă îndemn să trăiți frumos și demn. Să râdeți zgomotos și cu toată ființa, să nu faceți compromisuri cu propria persoană și să nu permiteți nimănui să vă spună că valorați puțin!
Cu prietenie, Oana Cristina Neagu.
Pe Oana o găsiți ➡️ aici.
