Faceți cunoștință cu Cătălin Eremia, unul dintre cei mai buni fotografi din România și, potrivit unui top realizat la Moscova, unul dintre cei mai buni 100 fotografi ai lumii!
A realizat atâtea fotografii încât nu i-ar ajunge două vieți să le revadă! A călătorit pe tot mapamondul și a surprins omul și peisajul într-o manieră fină, demnă de un neurochirurg.
Ar putea foarte ușor să se dea ‘grande’, pentru că are cu ce, însă e enervant de modest. Nu îi place să se laude și consideră că fotografiile lui vorbesc despre el mai clar decât oricine sau orice altceva. Acest interviu este o incursiune în mintea unui om pentru care fotografia este viață.
ÎNCEPUTUL: “Fotografii pe care-i cunoşteam nu erau dispuşi să te înveţe ceva, de teamă să nu le devii rival. Ba mai mult, încercau să te descurajeze!”
Andreea Trandafirescu: Cum ți-ai descoperit dragostea pentru fotografie? Care a fost momentul, omul sau povestea care a declanșat această pasiune?
Cătălin Eremia: Înainte de a descoperi fotografia a existat o etapă, în adolescenţă, care a precedat intrarea mea în acest universul încremenit într-o clipă: pasiunea mea pentru biologie, pentru botanică. Ca orice începător, eram fascinat de amănunte, nu de întreg. Peste toate se suprapune faptul că tatăl meu era pasionat de fotografie şi eu eram fascinat ori de câte ori întrăm cu el în camera obscură să developăm filme…
Cătălin Eremia: Timpul a trecut, m-am angajat și până în 1993 am avut un serviciu care mi-a permis să văd aproape zilnic, în toată splendoarea lor, răsăriturile şi apusurile de soare. Am simţit nevoia să le păstrez şi în amintire. Atunci nu existau camere video ori telefoane inteligente, iar singura modalitate a fost fotografia.
ASCENSIUNEA. Drumul spre succes a început la Salonul Național de Artă Fotografică Suceava. A urmat premiul Playboy pentru nud artistic și încadrarea în top 100 cei mai buni fotografi ai lumii…
Cătălin Eremia: Era o perioadă când nu aveai de unde şi cum să te informezi despre fotografie. Aveai doar nişte reviste vechi, mai mult cu instrucţiuni practice, iar fotografii pe care-i cunoşteam eu atunci nu erau dispuşi să mă înveţe ceva. De ce? De teamă să nu le devii rival, concurent, mai mult încercau să te descurajeze.
Andreea Trandafirescu: Care a fost primul premiu câștigat și care sunt cele mai importate din palmaresul tău?
Cătălin Eremia: În ‘96, la Salonul Naţional de Artă Fotografică de la Suceava, fotografia mea a fost selectată din peste 40.000 de fotografii! În expoziție au fost expuse numai 100! A urmat premiul II la revista Playboy, la nud artistic şi multe alte premii naţionale de-a lungul timpului. De 4 ani sunt inclus într-un top al primilor 100 de fotografi din lume, conform unui clasament internaţional realizat la Moscova.
GLOBETROTTERING. DRUMURILE DUC LA… EXPERIENȚĂ.
Andreea Trandafirescu: Ai călătorit mult, care este locul sau persoană care ți-a atras atenția și te-a îndemnat să o/îl să surprinzi cu ajutorul aparatului de fotografiat?
Cătălin Eremia: Fiecare loc nou îţi poate oferi o altă perspectivă. Depinde de starea ta, de lumină, de poziţie, de mulţi factori. Nu există un loc anume preferat de care să-mi aduc aminte, pentru că am fotografii făcute în mii de locuri.
Cătălin Eremia: Pe de altă parte, nu m-am lămurit dacă faptul de a ‘vedea’ într-un fel anume este o chestie înnăscută sau educată. Cred că este şi una şi altă. Adică, vezi ceva anume care merită fotografiat, dar tu, ca fotograf, trebuie să ai dobândită prin educaţie şi tehnică de a surprinde acel lucru, faptul de a lua decizii cât mai rapide. Trebuie să ştii să faci încadrarea, cum să-ţi vină lumina și să stăpâneşti tehnica de a face fotografie, cum să pui subiectul în valoare.
Andreea Trandafirescu: Care sunt locurile prin care ai colindat în anii ce au trecut?
Cătălin Eremia: Am fost în Africa, Asia, America…
BOOST DE INSPIRAȚIE: FEMEIA
Andreea Trandafirescu: Dincolo de imaginile surprinse în întreaga lume, pentru tine un loc aparte îl reprezintă femeia. Ai spus că nu există domnișoare sau doamne urâte, ci doar fotografi slabi. Cum reușeșți să scoți la suprafața acea strălucire interioară?
Cătălin Eremia: Sunt persoane fotogenice, mai puţin fotogenice sau nonfotogenice, la polul opus „fotogeniei”. Asta mi se pare o prejudecată, pentru că am fost educaţi să vedem frumosul într-un anumit mod. Ce înseamnă o femeie frumoasă, la modul cel mai simplu? Înseamnă să aibă anumite trăsături, anumite forme, etc. , adică ce vedem în cele mai multe reviste.
Cătălin Eremia: Cum scot la lumină frumuseţea interioară a unei femei, care e mai mult sau mai puţin fotogenică. Diferenţa constă în timpul şi modul de lucru. Când lucrezi cu o persoană fotogenică, evident, rezultatele sunt mult mai rapide. Când lucrezi cu persoane mai puţîn fotogenice sau chiar nonfotogenice sau care nu sunt obişnuite cu aparatul de fotografiat, pe lângă defectele şi calităţile în sine ale subiectului, poate apărea timorarea sau chiar repulsia faţă de aparatul de fotografiat şi chiar de fotograf! Aici este vorba de simpatie, antipatie, de comunicare, faptul că nu-l cunoşti, etc…
Cătălin Eremia: Ideal ar fi să existe şi o perioadă de acomodare. În ceea ce mă priveşte, atunci când încep lucrul cu subiectul de fotografiat, niciodată nu încep cu o anumită tehnică de iluminare, ci încep aproape de la zero. Adică încep cu o primă lumină, o a două lumină, încep să mă joc puţin cu luminile, s-o descopăr, pentru că luminile nu se potrivesc la fel pentru toate persoanele.
Cătălin Eremia: Combinaţia dintre lumini, dintre intensităţi, îi pune în valoare calităţile şi-i ascunde defectele. Asta se face numai prin încercări. Lucrezi cu un om care se mişcă, care are expresii, drept pentru care trebuie tot timpul să jonglezi, să ţii cont de starea lui din acel moment. Prin combinaţia de lumini, de atitudini, de expresii, de stări, se poate încerca surprinderea acelui moment unic, de strălucire.
Cătălin Eremia: Oricum, trebuie o colaborare de ambele părţi şi meritul unei fotografii reuşite să fie jumătate-jumătate, atât al modelului, cât şi al fotografului. În principiu, dacă eşti fotogenic şi fotograful e bun, ai noroc. Dacă, în schimb, nu eşti fotogenic, dacă nu colaborezi cu fotograful şi nu ai un timp de acomodare, e mai greu, iar fotograful trebuie să găsească cele mai bune soluţii.
Andreea Trandafirescu: Te-ai îndrăgostit vreodată de modelele pe care le fotografiezi?
Cătălin Eremia: Te îndrăgosteşti, mai degrabă, de imaginea pe care o obţii. Când eşți fotograf comercial, modelul, subiectul, când vine la ține, vine cu un scop: să obţină ceva. În acel moment tu trebuie să te concentrezi pe ce vrea clientul, nu-ţi poţi permite să te joci de-a seducţia şi, ce-o ieşi, o ieşi ca fotografie.
Cătălin Eremia: Nu te îndrăgostești propriu-zis de femeie ca femeie, ci de imaginea ei, de ceea ce reprezintă ea că femeie în imaginea obţinută. Eu, cel puţin, nu am reuşit să mă împart, astfel încât cu un ochi s-o văd prin aparatul de fotografiat şi cu celălalt s-o văd altfel. Au fost situaţîi când m-am întâlnit pe stradă cu modele fotografiate de mine, mi-au zis că le-am fotografiat cândva, şi abia atunci am avut ochi să le văd că pe nişte femei, să le surprind frumuseţea naturală şi nu cea pusă în valoare printr-un act artistic.
“Când devii fotograf comercial şi trebuie să şi trăieşti din asta, e musai să stăpânești cam toate genurile de fotografie!”
Andreea Trandafirescu: Ce ți-a plăcut să fotografiezi cel mai mult?
Cătălin Eremia: Cam orice m-a provocat. N-am avut o anumită tematică, pentru că nu mi-am permis, să zic aşa, să mă canalizez pe fotografie de peisaj, de exemplu. Poate că mi-ar fi plăcut să fac numai fotografie de peisaj sau fotoreportaje, dar în România n-au existat reviste de prestigiu gen Național Geografic, care să fie şi de calitate şi unde să fiu şi bine plătit. De aceea a trebuit să fac şi fotografie de peisaj şi comercială şi reclamă, etc.
Cătălin Eremia: În fiecare ramură, segment, al fotografiei există o artă, există o parte artistică, o parte frumoasă. Chiar şi fotografia de nuntă poate avea multe valenţe artistice, poţi să regizezi în multe feluri şi să scoţi în evidenţă acea bucurie pe care şi-o doreşte exprimată şi surprinsă fiecare mireasă.
Cătălin Eremia: Atunci când devii fotograf comercial (şi trebuie să şi trăieşti din asta), e musai să stăpâneşți cam toate genurile de fotografie. Trebuie să faci artă din orice. Fie că fotografiezi obiecte, peisaje, portrete, nunţi, botezuri, reportaje, etc. Toate au fost provocări pentru mine.
Andreea Trandafirescu: Care a fost cea mai ciudată ședința foto?
Cătălin Eremia: Tot timpul sunt şedinţe foto care, la început, par ciudate. Ciudate pot să fie, însă, şi din punctul de vedere al clientului şi al fotografului. Dar astfel de situaţii apar mai ales în fotografiile comerciale, când ţi se cere să fotografiezi ceva anume, şi nu ceea ce-ţi place şi ce simţi. Fotografia de reclamă întră în categoria asta.
Andreea Trandafirescu: E greu să realizezi nuduri? Există și momente stânjenitoare?
Cătălin Eremia: E greu să realizezi nuduri, deoarece atunci când realizezi un nud – şi mă refer la actul artistic, nu la cel comercial, – trebuie să pui în umbră defectele şi să pui în valoare calităţile. Imaginea nu trebuie să aibă conotaţii sexuale, nu trebuie să alunece spre pornografie, ci trebuie privită că o fotografie de artă. Sunt atâtea statui expuse în muzee cu bărbaţi goi din perioada Greciei Antice, dar nimeni nu este frapat de goliciunea impudică, ci fascinat de opera de artă în sine. Acest gen de fotografie este reuşit mai ales de jocul dintre lumini şi umbre, de clar-obscur. Pentru mine nu există momente stânjenitoare în a realiza un nud. Poate că au fost câteva, la început, când nu aveam experienţă.
Andreea Trandafirescu: Spune drept, ce se poate întâmpla cel mai rău la o ședință foto? 🙂
Cătălin Eremia: Rău, spre dezastru, ar fi atunci când fotograful nu are şarm, nu are umor, este ursuz, nu ştie să se apropie de subiect, să-l descătuşeze de emoţii, să-l aducă într-un firesc al stării de relaxare, de încredere şi bucurie chiar. Nu e cazul meu! Glumesc…. (zâmbește)
CÂND HATERII <AJUTĂ>: “Concurența îţi poate crea aura de fotograf scump: < O fi bun, dar te costă de nu ştiu câte ori mai mult că la mine!>. Din contră. Există situaţii care să mă provoace să lucrez chiar și gratis!”
Andreea Trandafirescu: De ce te caută lumea? Spuneai că ți s-a dus vestea că ești ‘scump’…
Cătălin Eremia: Lucrez de mult timp și mi-am creat un nume. Din păcate, mulţi asociază numele cu preţul unei şedinţe foto, cu valoare în bani. Adică, ai un nume, automat costă mult! E că şi cum te-ai duce la Ferrari. Automat îţi imaginezi că totul costă mult, adică nu mai întrebi „ce oferte aveţi la Ferrari?”. Asta e una. A doua la mână, concurenţa îţi poate crea aura de fotograf scump. Adică spune, o fi bun, dar te costă de nu ştiu câte ori mai mult că la mine. De aceea, mulţi potenţiali clienţi nici nu mai vin să întrebe ce oferte am, deoarece sunt convinşi că totul va fi scump. Deşi există atâtea moduri de a te informa direct de la sursă, există atâţia care pleacă urechea la cei ce spun „nu te duce, că e scump”. Dar nu e aşa!
Cătălin Eremia:. Nu e greu deloc ca un potenţial client să-mi trimită un mail şi să-mi spună ce vrea, ca să se convingă că nu e deloc scump! Oricum nu am o listă de preţuri fixe, depinde ce mi se cere şi în ce buget al clintului trebuie să mă încadrez. Există situaţii care să mă provoace chiar să lucrez gratis sau măcar să-mi acopăr un minim de cheltuieli.
Andreea Trandafirescu: Ce ai vrea să se știe despre tine ca om?
Cătălin Eremia: Că sunt un tip deschis, în general. Fiecare mă poate descoperi, doar să vrea asta.
Pe Cătălin îl puteți găsi aici ➡️ https://catalineremia.ro sau aici ➡️ la studioul lui foto din Pitești, strada Augustin Z.N. Pop 1.
