Povestea tragică a tinerei din Caracal a scos la iveală fața hâdă a țării în care trăim . ‘Pofta’ de macabru depășește limita decenței. Unii ar face orice pentru ca audiența să crească. Nu contează faptul că pe post sunt scoase speculații, bârfe, informații neverificate. Pentru cine nu știe, un jurnalist este obligat să verifice înainte de a ‘arunca’ în spațiul public o știre.
Detaliile ‘terifiante’ anunțau bombastic diferite maniere în care fata ar fi sfârșit, ba că ar fi fost în viață, ba că e legată de un pod. Nimic verificat. Ca și cu ar fi venit Hans Christian Andersen, le-ar fi șoptit unora dintre ziariști ceva la ureche, iar apoi totul devenea ‘informație’.
Fake news, formă populară de religie?
Radu Herjeu, membru CNA: “Despre cazul Caracal s-ar putea scrie vreo două tratate de fake news și unul de manipulare. Și ar mai rămâne și ceva pentru o lucrare de doctorat în științele comunicării, jurnalism sau PR.”
Apoi, să știți că și noi suntem vinovați pentru că ascultăm cu gura căscată și credem tot ce ni se vinde.
Avem niște ‘mari’ jurnaliști invitați să strice scaunele prin platourile TV. Fiecare încercând sa își etaleze talentele din domeniul de ‘competență’. Și aici îmi aduc aminte ce mi-a spus un șef demult: “Dacă ai un personaj care să spună o poveste, chiar dacă nu e musai complet adevărată, lasă-l să o spună. Nu strica știrea.”
Ca tânăr jurnalist, rămâi blocat pe deschis. Pleci la drum, în meserie, muncind din greu pentru a pune bazele unei relație de încredere cu publicul. Te duci la locul faptei pentru ca cel de acasă să aibă siguranța că jurnalismul e făcut în folosul lui, pentru ca el să afle ce s-a întâmplat, așa cum s-a întâmplat și nu de amorul artei unei știri încropite pentru audiență.
Hai să ne rupem de la a înghiți ‘gogoși’ și să revenim la ce ne este de folos pentru minte. Cum? Cum spune filosoful Mihai Șora: “Am pierdut firul, pe urmă am deschis ochii şi am început să văd.”
