Ziua de luni nu este printre preferatele oamenilor. De-a lungul timpului s-au făcut tot felul de studii care atestă acest aspect. În plus, cercetătorii au și câteva observații interesante legate de lipsa de viață pe care o manifestăm după weekend. Hai să vedem despre ce este vorba.
1.Teoria e simplă, practic înțelegerea ei ne omoară: weekendul a trecut, cele două zile de libertate s-au dus cât ai clipi, e normal să nu îți placă revenirea ‘brutală’ în realitatea care ne obligă să muncim pentru a plăti facturi. Tocmai de aceea, zâmbim abia după ora 11. Un studiu britanic a ajuns la concluzia ca marea majoritate dintre oameni nici nu schițează un zâmbet până la prânz.
2.Peste 50% din oameni întârzie la job.
3.Trăim 12 minute de nervi și supărare. Adunat, la fiecare început de săptămână, ne plângem aproape un sfert de oră pe motiv că e luni și d-aia n-avem chef de făcut chestii...
4.Productivitatea, la cote minime. Chiar dacă suntem la ‘treabă’ toată ziua, se pare că lucrăm cu adevarat concentrați doar 3-4 ore.
5.Lunea facem fac cele mai multe cumpărături online. Poate așa se explică de ce colegul tău de muncă ține monitorul departe de ochii curioșilor….
6.Bem mai multă cafea în prima zi a săptămânii decât de obicei.
7.Oftăm mai mult decât în alte zile. Un studiu realizat în 2011 a arătat că o persoană obișnuiește să ofteze 34 de minute într-o zi de luni, comparativ cu cele 22 de minute din alte zile.
8.Socializarea ajută. Micile discuții cu colegii de serviciu în pauze sunt de un real ajutor. Practic, ne ajută să trecem mai ușor peste ideea că suntem, din nou, în prima zi de muncă.
9.Un alt studiu spune că cele mai bune modalități de a supravietui zilei de luni sunt televizorul, familia, ciocolata sau planificarea unei vacanțe!
Oricât de nesuferită ar fi ziua de luni, e noastră. Chiar dacă bombănim de cum ne trezim, măcar spre final să o facem mai frumoasă: merităm să zâmbim indiferent de ce aduce ziua, ora sau minutul!
Să ne auzim de bine! Andreea Trandafirescu 💕
Sursa foto: Pinterest/ Info: TheFactsSite.com
Leave A Reply